fotograful Sean Hudson

Spuneam în prima postare că subsemnatul, Dorian Delureanu pe numele meu, eram în vremea aceea inginer debutant la teatru și …. fotograf de ocazie pentru același teatru, din Craiova 🙂

Fotograful festivalului a fost Sean Hudson (1935-1997), un britanic scoțian simpatic despre care găsiți o scurtă biografie, mai exact câteva cuvinte (aproape 100…) în limba sa natală, pe site-ul National Galleries Scotland

Pentru că timpul este prețios, o să fac un rezumat: Sean a fost comunist, chiar membru de partid într-o vreme în țara lui acolo, a fost fotograful oficial al Edinburgh International Festival ….. “his photography remained socially committed in the spirit of 1960s realism.” și “He assisted directors as eminent as Ken Loach, Mike Hodges and Jean-Luc Godard”

… și nea Floricel Filip (așa-i?) foto de sus, colțul din dreapta jos.

În ultima vreme National Galleries a început (sper să nu fi și terminat….) să-i digitizeze din fotografii și să le posteze. Aici puteți vedea 22 fotografii de-ale sale: proiectul “Voice of Spain” 1986 portrete a 16 veterani din războiul civil spaniol, instantanee din metroul newyokez și mineriada din 1991 din București, etc.

Am găsit în necrologul lui Sean, publicat de Independent în 12 decembrie 1997, foarte multe lucruri interesante din activitatea sa de fotograf:

” Typically, when asked to help some Romanian actors dismissed by the Ceausescu regime, he instantly agreed to go to Bucharest, for no fee, to produce the necessary publicity photographs to set up an independent theatre. It turned out that Mihai Maniutiu was a brilliant director and when his company later toured the UK it received great acclaim. Such actions made Hudson friends, but not money.

Sean Hudson had a gift of openness and calm that put people at ease, which contributed to his success both with performing artists and on a personal level, where he melted into one’s family to become the firm friend of all generations.”

Am publicat aceste fotografii pentru că am constatat că “lumea” nu prea s-a înghesuit până acum să publice fotografii cu Sean (imaginea lui în public): nici britanicii….nici românii beneficiari ai serviciilor sale.

L-am cunoscut pe Sean în acel an în 1994, la festival. Fotografiam în tandem! Lucra pe Nikon, cu filme Fuji “rapide” Superia 1600. La el le-am văzut prima dată și cred că am primit de la el în dar un astfel de film pe care l-am folosit să fotografiez un spectacol. Mai păstrez și o lupa 8x pe care mi-a dăruit-o împreuna cu o pensula fină și un carbune, pe care le folosea să retușeze fotografiile înainte de a le da clienților pretențioși.

Ca orice fotograf de teatru era extrem de discret, aproape că nu îl observai când fotografia.

Cu o mișcare agilă, dl Emil Boroghină îl “extrage” pe Sean Hudson din rândul fotografilor pentru a-l prezenta publicului. Sean pare ușor stânjenit de moment, a fost luat prin surprindere!

O să caut să completez postarea zilele următoare după ce verific să vedem ce “știe” Digiteca Arcanum despre Sean.

Ultima întâlnire cu Sean a fost în 1997 primăvara, la a doua ediție a Festivalului Sakespeare, unde am vernisat împreună o expoziție despre…. prima ediție a festivalului.

Ca o coincidență, 1997 a fost un an plin de provocări și pentru mine și pentru el. Am dus o luptă cu cancerul…. fiecare pe limba și în durerea lui!

Sean a pierdut-o, eu fiind mai tânăr și mai motivat și probabil mai norocos…. am reusit in 2024 să fac aceasta postare.

UPDATE 20 mai 2024: astăzi m-am propus să finalizez postarea despre Sean Hudson, promit să o fac!

Astă seară am fost la un vernisaj de fotografie la care am fost co-organizator. Expoziția fotocluburilor craiovene, prima după pandemie. Nu aș fi scris despre asta dacă nu aș fi auzit o explicație stranie a lui Emil Bănuţi despre viața postumă a creației unui artist, citez din memorie: “după ce mori, se toarnă o betoniera, sau două peste opera ta și restul e tăcere!” Cineva întrebase despre eventuale expoziții ale unui artist plastic local, decedat.

Cum spuneam, asta nu are neapărat legatură cu subiectul acestei secțiuni: Sean Hudson. Așa cum am promis, am căutat în Digiteca Arcanum numele lui Sean Hudson: surpriză!

Primul rezultat al căutării este o fotografie a lui Sean publicata în revista Ramuri nr. 2 serie nouă, redactor șef Marin Sorescu, 16 pagini 5 lei. Chiar așa, nu vi se pare că Sean aduce un pic cu Brâncuși?

…. știu, se vede greu scrisul, e vorba despre fotografie, am făcut un crop:

Sincer, nici eu nu mă așteptam să gasesc acest detaliu minor: În FEBRUARIE 1990, când vorba aceea, nu se terminase bine revoluția, Sean Hudson fotografiase deja de cațiva ani un Brâncuși la Craiova!!! E un subiect de cercetat!!!

Revenim la teatru: Marina Constantinescu, 2005- Romania Literară :

” … un personaj extrem de ciudat…”

Articolul din anul 2005 este despre Sean (decedat în 1997) și despre Mihaela Marin care a abordat fotografia de teatru în 2000. Spre ghinionul meu “am decedat” din fotografia de teatru în 2000 când am decis să-mi schimb jobul și să nu mai fac fotografie de teatru, deci s-a turnat betoniera, vorba lui Emil…

Marina Constantinescu 2008, Romania Literară- Povești cu fotografii: Sean Hudson ” la începutul anilor 90 … un om mititel, prezent și absent…”

crop articol Marina despre fotograful de teatru: despre “omul mititel”

Acestea fiind spuse…. e momentul să închei postarea despre Sean Hudson, pentru că am promis să epuizez “live” ediţia 1994 a Festivalului, pe durata ediției 2024!

Încă un amănunt despre viața lui Sean, mai exact ultimul an, 1997:

În aprilie 1997 am vernisat împreună expoziția de la prima ediție a festivalului. În acele zile, pe finalul festivalului am aflat că lui Sean i s-a furat în Craiova geanta cu aparate, acele Nikon F90 cu accesorii. Pentru noi românii, acele aparate de fotografiat valorau atunci o mica avere…. probabil prețul unei garsoniere. Din cate știu, făptașii nu au fost prinsi, Sean a plecat păgubit spre casa lui la sfârșitul lunii aprilie 1997 iar în 3 decembrie 1997 a fost răpus de boală!

Cred că această postare îl contrazice pe Emil Bănuți, în 2024 există leac și pentru uitarea prin “betonare” : internetul!

Postare BETON scrisă în memoria lui Sean Hudson în 2024

Cu drag,

Dorian Delureanu, fotograful “betonat” în anul 2000, reapărut bizar în mai 2024 la vernisajul expoziției “Silviu Purcărete 50 ani de teatru”

21.05.2024