La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie.
Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost găsite şi selectate utilizând Digiteca Arcanum, care reprezintă un instrument de căutare extraordinar.
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în presa locală şi națională în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformeiphotomuse.net
Dorian Delureanu este pasionat de fotografie din 1984, este membru fondator al Asociatiei Omnia Photo şi fondator al platformei photomuse.net
Teatrul Național București a aruncat în focurile Festivalului Shakespeare cea mai tânără trupă, cu „Romeo si Julieta”. Regia Beatrice Bleonț. Scenografia Liliana Cenean și Ștefan Caragiu. Distribuția: George Călin, Teodora Câmpineanu, Constantin Dinulescu, Silvia Năstase, Claudiu Bleonț, Ana Ciontea, Carmen Ionescu, Armand Calotă, Mircea Anca, Tomi Cristin, Gabriel Costea, Andrei Duban, Alfred Demetriu, Marius Cordoș
Marele absent de la acest festival a fost spectacolul „Richard al III-lea” al Teatrului Odeon, spectacol regizat de Mihai Mănuțiu. Absența s-a datorat demisiei lui Marcel Iureș. Richard a fost suplinit cu succes de „Ubu Rex”.
Contextul din 1994 este relatat cu o transparență specifică vremurilor (…de invidiat!), în presă
Revista Flacara, decembrie 1994
Sub egida Teatrului Național din Bănie s-a înființat Fundația Shakespeare menită să contribuie la organizarea manifestării „Craiova- Shakespeare Festival”, la editarea unui volum de critică literară şi teatrală precum şi la înființarea unei biblioteci Shakespeare.
Neil Wallace (directorul programului cultural româno-britanic NOROC) a fost prezent la ceremonia de închidere a festivalului
Am găsit un scurt interviu cu lui Neil, publicat în decembrie 1994 în Cuvântul Libertății
Reporter CL: Cum apreciați aceste șapte zile ale festivalului?
Neil Wallace: Un succes formidabil. Pentru asemenea vremuri este extraordinar să dai naștere unor astfel de manifestări. Să nu uităm şi efortul financiar. Deci, repet, a fost ceva spectaculos!… Pentru mine nu a fost o surpriză că s-a reușit într-o capitală de „provincie” organizarea unui festival de anvergura dedicat lui Shakespeare.
18-19 noiembrie 1994 s-au jucat în festival două spectacole ale regizorului Silviu Purcărete montate la Teatrul National din Craiova: UBU și TITUS
Pentru mine au fost spectacolele “școală” pe care am învățat sa fac fotografie de teatru. O așa șansă pentru un fotograf la început de carieră…. mai rar, motiv pentru care i-am mulțumit zilele trecute, după 30 de ani, domnului Purcărete.
În acea perioadă era a o singură constrângere: bugetul teatrului nu putea asigura mai mult de 2 filme pe spectacol. Cât despre bugetul personal…. nici nu putea fi vorba! Inflația în acea perioadă era de 140% . Motiv pentru care fotografiile sunt puține, rare deci valoroase!
“…Spectacolul craiovean “Titus Andronicus” a sărbătorit în timpul festivalului un jubileu: a 50-a reprezentație, prilej cu care inegalabililor actori în frunte cu calafeteanul Ştefan Iordache li s-a oferit un coș cu flori din partea președintelui României dl Ion Iliescu.”- Cuvântul Libertaţii, 6 dec. 1994
Sâmbătă 19 noiembrie a ars Sala Polivalenta….de tot!
“La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. “
Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
Pentru postarea de astăzi am ales câteva instantanee de la recepții și din culise:
Cuvântul libertății, marți 6 decembrie 1994, despre spectacolul “Marele Will- contemporanul nostru” regia Constantin Florescu si Claudiu Trandafir “….a asistat întreaga trupă londoneză, de la mașiniști la actori. Fără falsă modestie să consemnăm impresia puternică resimțită de excelenții actori londonezi care i-au aplaudat minute în şir pe cei mai tineri “actori” din festival”. Tinerii actori erau elevi la Colegiile Carol şi Buzești din Craiova.
În primăvara anului 2024 am descoperit pe un hard câteva imagini foto pe care le scanasem cu ceva timp în urmă pentru o ediție anterioară a Festivalului Shakespeare din Craiova, ocazie cu care am realizat că au trecut 30 de ani de la prima ediție a Festivalului. În toamna anului 1994 aveam aproape 2 ani vechime în „câmpul muncii” la Teatrul National din Craiova, eram un fel de 2 in 1 : inginer de întreținere şi fotograf de ocazie. La 30 de ani de la data realizării fotografiilor m-am gândit că este momentul să forțez memoria peliculei fotografice, să o aduc cumva la zi grație evoluției tehnologice din acest interval de timp şi să mă joc puțin cu propria memorie. Proiectul 1994-Craiova în Festival este rezultatul acestui joc. Informația tip „imagine” a fost culeasă din cele 4 filme foto format 135 expuse şi developate de mine în atelierul foto al teatrului în 1994 iar informațiile „text” au fost preluate din Digiteca Arcanum. Expunerea proiectului este realizată în sistem hibrid: o selecție de 8 fotografii sunt expuse la Photo Ranger Craiova, str. Lipscani nr. 30, restul fotografiilor şi textele publicate în cotidianul local Cuvântul Libertății în perioada primei ediții a Festivalului Shakespeare de la Craiova vor fi publicate în intervalul 16-26 mai 2024 pe blogul platformei photomuse.net
–Din culisele Festivalului: “Cel mai bisat spectacol a fost „Poveste de iarnă”, realizat de colectivul Teatrului Bulandra în regia lui Alexandru Darie Actorii au fost chemați de nouă ori la rampă…..” Cuvântul Libertății 6 decembrie 1994
Poveste de iarna, 1994: traducerea, adaptarea si regia: Alexandru Darie; Distribuție: Ion Besoiu, Oana Pellea, Stefan Bănică Jr., Șerban Cellea, Marian Rîlea, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Mihai Constantin….
Spuneam în prima postare că subsemnatul, Dorian Delureanu pe numele meu, eram în vremea aceea inginer debutant la teatru și …. fotograf de ocazie pentru același teatru, din Craiova 🙂
Fotograful festivalului a fost Sean Hudson (1935-1997), un britanic scoțian simpatic despre care găsiți o scurtă biografie, mai exact câteva cuvinte (aproape 100…) în limba sa natală, pe site-ul National Galleries Scotland
Pentru că timpul este prețios, o să fac un rezumat: Sean a fost comunist, chiar membru de partid într-o vreme în țara lui acolo, a fost fotograful oficial al Edinburgh International Festival ….. “his photography remained socially committed in the spirit of 1960s realism.” și “He assisted directors as eminent as Ken Loach, Mike Hodges and Jean-Luc Godard”
În ultima vreme National Galleries a început (sper să nu fi și terminat….) să-i digitizeze din fotografii și să le posteze. Aici puteți vedea 22 fotografii de-ale sale: proiectul “Voice of Spain” 1986 portrete a 16 veterani din războiul civil spaniol, instantanee din metroul newyokez și mineriada din 1991 din București, etc.
Am găsit în necrologul lui Sean, publicat de Independent în 12 decembrie 1997, foarte multe lucruri interesante din activitatea sa de fotograf:
” Typically, when asked to help some Romanian actors dismissed by the Ceausescu regime, he instantly agreed to go to Bucharest, for no fee, to produce the necessary publicity photographs to set up an independent theatre. It turned out that Mihai Maniutiu was a brilliant director and when his company later toured the UK it received great acclaim. Such actions made Hudson friends, but not money.
Sean Hudson had a gift of openness and calm that put people at ease, which contributed to his success both with performing artists and on a personal level, where he melted into one’s family to become the firm friend of all generations.”
Am publicat aceste fotografii pentru că am constatat că “lumea” nu prea s-a înghesuit până acum să publice fotografii cu Sean (imaginea lui în public): nici britanicii….nici românii beneficiari ai serviciilor sale.
L-am cunoscut pe Sean în acel an în 1994, la festival. Fotografiam în tandem! Lucra pe Nikon, cu filme Fuji “rapide” Superia 1600. La el le-am văzut prima dată și cred că am primit de la el în dar un astfel de film pe care l-am folosit să fotografiez un spectacol. Mai păstrez și o lupa 8x pe care mi-a dăruit-o împreuna cu o pensula fină și un carbune, pe care le folosea să retușeze fotografiile înainte de a le da clienților pretențioși.
Ca orice fotograf de teatru era extrem de discret, aproape că nu îl observai când fotografia.
Cu o mișcare agilă, dl Emil Boroghină îl “extrage” pe Sean Hudson din rândul fotografilor pentru a-l prezenta publicului. Sean pare ușor stânjenit de moment, a fost luat prin surprindere!
O să caut să completez postarea zilele următoare după ce verific să vedem ce “știe” Digiteca Arcanum despre Sean.
Ultima întâlnire cu Sean a fost în 1997 primăvara, la a doua ediție a Festivalului Sakespeare, unde am vernisat împreună o expoziție despre…. prima ediție a festivalului.
Ca o coincidență, 1997 a fost un an plin de provocări și pentru mine și pentru el. Am dus o luptă cu cancerul…. fiecare pe limba și în durerea lui!
Sean a pierdut-o, eu fiind mai tânăr și mai motivat și probabil mai norocos…. am reusit in 2024 să fac aceasta postare.
UPDATE 20 mai 2024: astăzi m-am propus să finalizez postarea despre Sean Hudson, promit să o fac!
Astă seară am fost la un vernisaj de fotografie la care am fost co-organizator. Expoziția fotocluburilor craiovene, prima după pandemie. Nu aș fi scris despre asta dacă nu aș fi auzit o explicație stranie a lui Emil Bănuţi despre viața postumă a creației unui artist, citez din memorie: “după ce mori, se toarnă o betoniera, sau două peste opera ta și restul e tăcere!” Cineva întrebase despre eventuale expoziții ale unui artist plastic local, decedat.
Cum spuneam, asta nu are neapărat legatură cu subiectul acestei secțiuni: Sean Hudson. Așa cum am promis, am căutat în Digiteca Arcanum numele lui Sean Hudson: surpriză!
Primul rezultat al căutării este o fotografie a lui Sean publicata în revista Ramuri nr. 2 serie nouă, redactor șef Marin Sorescu, 16 pagini 5 lei. Chiar așa, nu vi se pare că Sean aduce un pic cu Brâncuși?
…. știu, se vede greu scrisul, e vorba despre fotografie, am făcut un crop:
Sincer, nici eu nu mă așteptam să gasesc acest detaliu minor: În FEBRUARIE 1990, când vorba aceea, nu se terminase bine revoluția, Sean Hudson fotografiase deja de cațiva ani un Brâncuși la Craiova!!! E un subiect de cercetat!!!
Revenim la teatru: Marina Constantinescu, 2005- Romania Literară :
” … un personaj extrem de ciudat…”
Articolul din anul 2005 este despre Sean (decedat în 1997) și despre Mihaela Marin care a abordat fotografia de teatru în 2000. Spre ghinionul meu “am decedat” din fotografia de teatru în 2000 când am decis să-mi schimb jobul și să nu mai fac fotografie de teatru, deci s-a turnat betoniera, vorba lui Emil…
Marina Constantinescu 2008, Romania Literară- Povești cu fotografii: Sean Hudson ” la începutul anilor 90 … un om mititel, prezent și absent…”
crop articol Marina despre fotograful de teatru: despre “omul mititel”
Acestea fiind spuse…. e momentul să închei postarea despre Sean Hudson, pentru că am promis să epuizez “live” ediţia 1994 a Festivalului, pe durata ediției 2024!
Încă un amănunt despre viața lui Sean, mai exact ultimul an, 1997:
În aprilie 1997 am vernisat împreună expoziția de la prima ediție a festivalului. În acele zile, pe finalul festivalului am aflat că lui Sean i s-a furat în Craiova geanta cu aparate, acele Nikon F90 cu accesorii. Pentru noi românii, acele aparate de fotografiat valorau atunci o mica avere…. probabil prețul unei garsoniere. Din cate știu, făptașii nu au fost prinsi, Sean a plecat păgubit spre casa lui la sfârșitul lunii aprilie 1997 iar în 3 decembrie 1997 a fost răpus de boală!
Cred că această postare îl contrazice pe Emil Bănuți, în 2024 există leac și pentru uitarea prin “betonare” : internetul!
Postare BETON scrisă în memoria lui Sean Hudson în 2024
Cu drag,
Dorian Delureanu, fotograful “betonat” în anul 2000, reapărut bizar în mai 2024 la vernisajul expoziției “Silviu Purcărete 50 ani de teatru”
